Mă tot întorc, în viaţa mea, umil,
Cuprins de ne’nţeleasa-mi indecenţă,
Tratată cu un fel de somnolenţă,
De a mă şti, cumva, copil.
Pretenţii n-am, nu cer sa fiu plătit
Pentru că lupt şi vreau să fie bine
Să nu văd omul decăzut în sine
Trăind altfel decât îi e sortit.
Nu mă abţin, nu-ncerc să mă conving,
Am argumente şi-mi găsesc motive,
Credinţei mele, ce-i definitive,
Că adevăru-nvinge, şi-am să-nving!
Prin legea lumii, mulţi mă văd sărac
Şi-i tot aud vorbind de-o bogăţie,
Uitând trecutul care, chiar se ştie,
N-a vrut să facă orişicui pe plac.
Eu ştiu ce sunt, şi ştiu de unde vin,
Şi unde merg, şi unde pot ajunge,
Şi ştiu că munţii tot îi voi străpunge
Pentru-a aduce drumul în destin.
În lumea mea sunt mare şi sunt mic
Fără să-mi pese că, sub carul mare,
Mă pun chiar dacă din îndepărtare
Unii îmi spun că singur mă complic.
Şi-aici la fel, văzut ori nevăzut,
Mă lupt cu mori de vânt pierdute-n ceaţă,
Pentru a orişicui firească viaţă
De-şi simte drumul, altfel, abătut.
În mine mă întorc şi sunt cum sunt,
Ca orice om, simţind că orice rană,
Redefinind condiţia umană,
Dă bucuria vieţii pe Pământ.
Editura 3D, 2014 (poezii din anii 1983,1984, 1986, 2007, 2009, 2011-2014)
vineri, 2 august 2013
joi, 1 august 2013
Dacă încă, încă...
Dacă încă mai există
Dacă încă mai există,
Dacă încă mai există
Dacă încă mai există
Dacă încă mai există
cei ce cred că doi e doi
Ca întreg firesc al vieţiipână chiar spre cea de-apoi,
Încă mai avem o şansăde-a trăi în mod real
Adevărul ce dă forţade-a fi val şi de-a fi mal.
Dacă încă mai există,
cei ce dau clipei temei,
Regăsind în fapta firii,ca urmare şi pe trei,
Încă poate, omenirea,să privească-n viitor,
Acceptând, fără tăgadă,că iubirile nu mor.
Dacă încă mai există
cei ce merg, în doi, la pas,
Prin deşertăciunea vieţii,când doar ea le-a mai rămas,
Încă se mai poate spunecă prezentul e etern
Şi dezmăţul fără marginiare un picior de lemn.
Dacă încă mai există
cei ce albul îl văd pur
Doar când nu-i atins de negrulce-i stă totuşi împrejur,
Încă vom găsi putereade-a vrea a ne curăţi,
De-a trăi şi restul vieţii,fără-a ne mai murdări.
Dacă încă mai există
cei ce-n urmă nu privesc
Şi de “doi” nu le e temă,pe “unu” nu-l prea-măresc,
Încă viaţa-şi are dreptulde a nu-şi dori muri,
Încă-şi are omul sensul,de-a trăi şi de-a iubi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)